Spre deosebire de alte popoare antice, grecii, prin arta lor magnifica, au glorificat umanitatea. Romanii, �n ciuda faptului ca au fost mai pu�in originali, au extins mostenirea greaca cre�nd o tradi�ie de �mbinare durabila a artelor greco-romane de o mare importan�a istorica.
Chiar si �nainte de sosirea primilor greci �n zona, insulele Ciclade aveau o civiliza�ie destul de bine dezvoltata, care a produs numeroase sculpturi din marmura alba, fina, de o deosebita valoare. O influen�a puternica a avut-o civiliza�ia minoiana din Creta, ale carei fresce, olarit si podoabe metalice au fost adoptate de popula�ii vorbitoare de limba greaca, atunci c�nd s-au asezat �n acea zona, �n sec. XX �.Hr., civiliza�ie care astazi se mai numeste miceniana. Micenienii erau mai mult preocupa�i de razboi, si de aceea au adoptat reprezentari ale luptelor si armelor de razboi.
Dupa destramare societa�ii miceniene, �n sec.XII �.Hr., au luat nastere ceta�ile-stat, care au dus la o intensa umanizare a artei, deoarece grecii considerau zeii ca fiind oameni superiori, reprezent�ndu-i �n sculpturi sau picturi cu trasaturi umane. Aceasta e arta pe care astazi o asociem cu Grecia antica.
Dintre reprezentarile artistice, la greci sculptura este cel mai bine reprezentata, poate si pentru ca picturile lor nu au supravie�uit at�t de bine timpului. La �nceput, sculpturile reprezentau nudul unui t�nar sau o fecioara �mbracata, ambele �ntruchipari cu un larg z�mbet pe fa�a, pe care azi �l numim "z�mbet arhaic", dupa numele acestei perioade, perioada arhaica. Sculpturile monumentale au aparut mai t�rziu, probabil dupa contactul cu Egiptul.
�ntr-un timp foarte scurt, a disparut reprezentarea conven�ionala a corpului uman, si au aparut tot mai multe expresii ale fe�ei si detalii mai bine finisate ale hainelor personajelor sculptate.
Perioada clasica, din 480 �.Hr. p�na �n 323 �.Hr., este considerata a fi perioada marilor realizari artistice grecesti, cu inova�ii �n sculptura, personajele �ncep�nd sa apara �n diverse pozi�ii c�t mai naturale. Inova�ii similare au aparut �i �n sculptura basoreliefurilor �i a statuatelor din bronz.
Multe sculpturi clasice au disparut, precum doua mari statui ale Atenei si a lui Zeus ale maestrului Phidias. Cea mai mare parte a lucrarilor existente nu au fost create individual, ci au facut parte din un ansamblu de statui sau basoreliefuri care �mpodobeau interiorul sau frontoanele templelor . Sculptura, pictura si arhitectura s-au unit pentru a crea temple somptuoase si pline de culoare.
Parthenonul
Cele mai frumoase sculpturi si basoreliefuri din perioada clasica au apar�inut templului Parthenos, situat pe Acropolis �n Atena, si ridicat �n sec V�.Hr., culme a perioadei clasice. Aceste sculpturi apar�in �n marea lor majoritate colec�iei Elgin de la British Museum din Londra. Pe Acropolis mai exista, �n afara de Parthenon, templul Atenei Nike, Erecteumul cu citatidele sale distinctive, precum �i-o poarta numita Propylea.
Cel care a pus �n aplicare programul de construire a templelor a fost Pericle. Arhitec�ii propriu-zisi ai Parthenonului au fost Callicratis si Ictimus, iar cel care a supravegheat lucrarile si a realizat statuia colosala a Atenei din interiorul Parthenonului a fost Phidias.
Elementele unui templu grecesc erau deosebit de simple. Ele constau dintr-o structura rectangulara �nconjurata de coloane �mpodobite, cu un acoperis �nal�at, �n panta. Diferen�ele se datoreaza stilurilor diverse, cum ar fi cel doric, caracterizat prin simplitate si masivitate; cel ionic, cu capitoliile mari si capatul columnei ca un sul, si cel corintian av�nd �n capatul columnei o acanta cu frunze sculptate.
Marile realizari grecesti nu se datoreaza numai avansului tehnologic, ci si prezen�ai unui deosebit sim� vizual, care realizeaza perfec�uinea prin imperfec�iune. O astfel de "imperfec�iune" este bombarea coloanelor grecesti la mijloc, pentru a anula iluzia de concavitate data de o coloana verticala privita de la distan�a.
Principalele surse de informare cu privire la modul de via�a grecesc si totodata majoritatea picturilor grecesti se gasesc pe vasele de lut create �n cantita�i mari pentru uz caznic. Vasele grecesti dateaza aprox. Din anul 600 �. Hr. si au fost la �nceput de culoare rosie cu personaje pictate �n negru, pentru ca ulterior, tehnica sa se inverseze, si fundalul sa fie negru si personajele sa fie rosii. Nici una din aceste metode nu era �ntrebuin�ata pentru vasele funerare, numite "lekythos", care erau pictate pe un fundal alb.
Abia �n sec. IV �.Hr. au aparut nudurile feminine create de sculptori ca Praxiteles si al�ii. Chiar daca arta clasica greceasca prezenta si unele particularita�i, asa cum se poate observa la Parthenon, aceasta nu ducea nimic la extreme, si se �ncadra totusi �n unele tipare. �n sec. IV �.Hr., sculptori ca Scapas si Lysippus au popularizat portretistica individualizata. Un alt semn al noului curent �l reprezinta scara monumentala la care �i-a construit cripta un rege din Asia Mica pe nume Mausolus, cunoscuta sub numele de Mausoleu, termen care denumeste astazi toate construc�ile de acel tip.
Din anul 334 �.Hr., cuceririle lui Alexandru cel Mare au rasp�ndit arta elenistica �n tot Orientul, din Egipt p�na �n vestul Indiei. Dupa moartea sa, si destramarea imperiului sau, s-au ridicat state mari care au dominat acea perioada, cum ar fi Egiptul si Imperiul Seleucid(fondat pe cel sirian). Aceste state au devenit centre mai mari ale culturii elenistice chiar dec�t ceta�ile-stat ale Greciei care erau �n declin �n acea perioada.
