Mama..
Esti speranta si viata
Raza de soare ce suride dimineata,
Tu esti iubita ce fiecare si-o doreste,
Femeia ce viata insasi o implineste,
Esti zina din povesti pe care intotdeauna o iubesti
Tu esti mamica mea…
marți, 18 mai 2010
marți, 27 aprilie 2010
Arhitectura Greaca
Spre deosebire de alte popoare antice, grecii, prin arta lor magnifica, au glorificat umanitatea. Romanii, �n ciuda faptului ca au fost mai pu�in originali, au extins mostenirea greaca cre�nd o tradi�ie de �mbinare durabila a artelor greco-romane de o mare importan�a istorica.
Chiar si �nainte de sosirea primilor greci �n zona, insulele Ciclade aveau o civiliza�ie destul de bine dezvoltata, care a produs numeroase sculpturi din marmura alba, fina, de o deosebita valoare. O influen�a puternica a avut-o civiliza�ia minoiana din Creta, ale carei fresce, olarit si podoabe metalice au fost adoptate de popula�ii vorbitoare de limba greaca, atunci c�nd s-au asezat �n acea zona, �n sec. XX �.Hr., civiliza�ie care astazi se mai numeste miceniana. Micenienii erau mai mult preocupa�i de razboi, si de aceea au adoptat reprezentari ale luptelor si armelor de razboi.
Dupa destramare societa�ii miceniene, �n sec.XII �.Hr., au luat nastere ceta�ile-stat, care au dus la o intensa umanizare a artei, deoarece grecii considerau zeii ca fiind oameni superiori, reprezent�ndu-i �n sculpturi sau picturi cu trasaturi umane. Aceasta e arta pe care astazi o asociem cu Grecia antica.
Dintre reprezentarile artistice, la greci sculptura este cel mai bine reprezentata, poate si pentru ca picturile lor nu au supravie�uit at�t de bine timpului. La �nceput, sculpturile reprezentau nudul unui t�nar sau o fecioara �mbracata, ambele �ntruchipari cu un larg z�mbet pe fa�a, pe care azi �l numim "z�mbet arhaic", dupa numele acestei perioade, perioada arhaica. Sculpturile monumentale au aparut mai t�rziu, probabil dupa contactul cu Egiptul.
�ntr-un timp foarte scurt, a disparut reprezentarea conven�ionala a corpului uman, si au aparut tot mai multe expresii ale fe�ei si detalii mai bine finisate ale hainelor personajelor sculptate.
Perioada clasica, din 480 �.Hr. p�na �n 323 �.Hr., este considerata a fi perioada marilor realizari artistice grecesti, cu inova�ii �n sculptura, personajele �ncep�nd sa apara �n diverse pozi�ii c�t mai naturale. Inova�ii similare au aparut �i �n sculptura basoreliefurilor �i a statuatelor din bronz.
Multe sculpturi clasice au disparut, precum doua mari statui ale Atenei si a lui Zeus ale maestrului Phidias. Cea mai mare parte a lucrarilor existente nu au fost create individual, ci au facut parte din un ansamblu de statui sau basoreliefuri care �mpodobeau interiorul sau frontoanele templelor . Sculptura, pictura si arhitectura s-au unit pentru a crea temple somptuoase si pline de culoare.
Parthenonul
Cele mai frumoase sculpturi si basoreliefuri din perioada clasica au apar�inut templului Parthenos, situat pe Acropolis �n Atena, si ridicat �n sec V�.Hr., culme a perioadei clasice. Aceste sculpturi apar�in �n marea lor majoritate colec�iei Elgin de la British Museum din Londra. Pe Acropolis mai exista, �n afara de Parthenon, templul Atenei Nike, Erecteumul cu citatidele sale distinctive, precum �i-o poarta numita Propylea.
Cel care a pus �n aplicare programul de construire a templelor a fost Pericle. Arhitec�ii propriu-zisi ai Parthenonului au fost Callicratis si Ictimus, iar cel care a supravegheat lucrarile si a realizat statuia colosala a Atenei din interiorul Parthenonului a fost Phidias.
Elementele unui templu grecesc erau deosebit de simple. Ele constau dintr-o structura rectangulara �nconjurata de coloane �mpodobite, cu un acoperis �nal�at, �n panta. Diferen�ele se datoreaza stilurilor diverse, cum ar fi cel doric, caracterizat prin simplitate si masivitate; cel ionic, cu capitoliile mari si capatul columnei ca un sul, si cel corintian av�nd �n capatul columnei o acanta cu frunze sculptate.
Marile realizari grecesti nu se datoreaza numai avansului tehnologic, ci si prezen�ai unui deosebit sim� vizual, care realizeaza perfec�uinea prin imperfec�iune. O astfel de "imperfec�iune" este bombarea coloanelor grecesti la mijloc, pentru a anula iluzia de concavitate data de o coloana verticala privita de la distan�a.
Principalele surse de informare cu privire la modul de via�a grecesc si totodata majoritatea picturilor grecesti se gasesc pe vasele de lut create �n cantita�i mari pentru uz caznic. Vasele grecesti dateaza aprox. Din anul 600 �. Hr. si au fost la �nceput de culoare rosie cu personaje pictate �n negru, pentru ca ulterior, tehnica sa se inverseze, si fundalul sa fie negru si personajele sa fie rosii. Nici una din aceste metode nu era �ntrebuin�ata pentru vasele funerare, numite "lekythos", care erau pictate pe un fundal alb.
Abia �n sec. IV �.Hr. au aparut nudurile feminine create de sculptori ca Praxiteles si al�ii. Chiar daca arta clasica greceasca prezenta si unele particularita�i, asa cum se poate observa la Parthenon, aceasta nu ducea nimic la extreme, si se �ncadra totusi �n unele tipare. �n sec. IV �.Hr., sculptori ca Scapas si Lysippus au popularizat portretistica individualizata. Un alt semn al noului curent �l reprezinta scara monumentala la care �i-a construit cripta un rege din Asia Mica pe nume Mausolus, cunoscuta sub numele de Mausoleu, termen care denumeste astazi toate construc�ile de acel tip.
Din anul 334 �.Hr., cuceririle lui Alexandru cel Mare au rasp�ndit arta elenistica �n tot Orientul, din Egipt p�na �n vestul Indiei. Dupa moartea sa, si destramarea imperiului sau, s-au ridicat state mari care au dominat acea perioada, cum ar fi Egiptul si Imperiul Seleucid(fondat pe cel sirian). Aceste state au devenit centre mai mari ale culturii elenistice chiar dec�t ceta�ile-stat ale Greciei care erau �n declin �n acea perioada.
Chiar si �nainte de sosirea primilor greci �n zona, insulele Ciclade aveau o civiliza�ie destul de bine dezvoltata, care a produs numeroase sculpturi din marmura alba, fina, de o deosebita valoare. O influen�a puternica a avut-o civiliza�ia minoiana din Creta, ale carei fresce, olarit si podoabe metalice au fost adoptate de popula�ii vorbitoare de limba greaca, atunci c�nd s-au asezat �n acea zona, �n sec. XX �.Hr., civiliza�ie care astazi se mai numeste miceniana. Micenienii erau mai mult preocupa�i de razboi, si de aceea au adoptat reprezentari ale luptelor si armelor de razboi.
Dupa destramare societa�ii miceniene, �n sec.XII �.Hr., au luat nastere ceta�ile-stat, care au dus la o intensa umanizare a artei, deoarece grecii considerau zeii ca fiind oameni superiori, reprezent�ndu-i �n sculpturi sau picturi cu trasaturi umane. Aceasta e arta pe care astazi o asociem cu Grecia antica.
Dintre reprezentarile artistice, la greci sculptura este cel mai bine reprezentata, poate si pentru ca picturile lor nu au supravie�uit at�t de bine timpului. La �nceput, sculpturile reprezentau nudul unui t�nar sau o fecioara �mbracata, ambele �ntruchipari cu un larg z�mbet pe fa�a, pe care azi �l numim "z�mbet arhaic", dupa numele acestei perioade, perioada arhaica. Sculpturile monumentale au aparut mai t�rziu, probabil dupa contactul cu Egiptul.
�ntr-un timp foarte scurt, a disparut reprezentarea conven�ionala a corpului uman, si au aparut tot mai multe expresii ale fe�ei si detalii mai bine finisate ale hainelor personajelor sculptate.
Perioada clasica, din 480 �.Hr. p�na �n 323 �.Hr., este considerata a fi perioada marilor realizari artistice grecesti, cu inova�ii �n sculptura, personajele �ncep�nd sa apara �n diverse pozi�ii c�t mai naturale. Inova�ii similare au aparut �i �n sculptura basoreliefurilor �i a statuatelor din bronz.
Multe sculpturi clasice au disparut, precum doua mari statui ale Atenei si a lui Zeus ale maestrului Phidias. Cea mai mare parte a lucrarilor existente nu au fost create individual, ci au facut parte din un ansamblu de statui sau basoreliefuri care �mpodobeau interiorul sau frontoanele templelor . Sculptura, pictura si arhitectura s-au unit pentru a crea temple somptuoase si pline de culoare.
Parthenonul
Cele mai frumoase sculpturi si basoreliefuri din perioada clasica au apar�inut templului Parthenos, situat pe Acropolis �n Atena, si ridicat �n sec V�.Hr., culme a perioadei clasice. Aceste sculpturi apar�in �n marea lor majoritate colec�iei Elgin de la British Museum din Londra. Pe Acropolis mai exista, �n afara de Parthenon, templul Atenei Nike, Erecteumul cu citatidele sale distinctive, precum �i-o poarta numita Propylea.
Cel care a pus �n aplicare programul de construire a templelor a fost Pericle. Arhitec�ii propriu-zisi ai Parthenonului au fost Callicratis si Ictimus, iar cel care a supravegheat lucrarile si a realizat statuia colosala a Atenei din interiorul Parthenonului a fost Phidias.
Elementele unui templu grecesc erau deosebit de simple. Ele constau dintr-o structura rectangulara �nconjurata de coloane �mpodobite, cu un acoperis �nal�at, �n panta. Diferen�ele se datoreaza stilurilor diverse, cum ar fi cel doric, caracterizat prin simplitate si masivitate; cel ionic, cu capitoliile mari si capatul columnei ca un sul, si cel corintian av�nd �n capatul columnei o acanta cu frunze sculptate.
Marile realizari grecesti nu se datoreaza numai avansului tehnologic, ci si prezen�ai unui deosebit sim� vizual, care realizeaza perfec�uinea prin imperfec�iune. O astfel de "imperfec�iune" este bombarea coloanelor grecesti la mijloc, pentru a anula iluzia de concavitate data de o coloana verticala privita de la distan�a.
Principalele surse de informare cu privire la modul de via�a grecesc si totodata majoritatea picturilor grecesti se gasesc pe vasele de lut create �n cantita�i mari pentru uz caznic. Vasele grecesti dateaza aprox. Din anul 600 �. Hr. si au fost la �nceput de culoare rosie cu personaje pictate �n negru, pentru ca ulterior, tehnica sa se inverseze, si fundalul sa fie negru si personajele sa fie rosii. Nici una din aceste metode nu era �ntrebuin�ata pentru vasele funerare, numite "lekythos", care erau pictate pe un fundal alb.
Abia �n sec. IV �.Hr. au aparut nudurile feminine create de sculptori ca Praxiteles si al�ii. Chiar daca arta clasica greceasca prezenta si unele particularita�i, asa cum se poate observa la Parthenon, aceasta nu ducea nimic la extreme, si se �ncadra totusi �n unele tipare. �n sec. IV �.Hr., sculptori ca Scapas si Lysippus au popularizat portretistica individualizata. Un alt semn al noului curent �l reprezinta scara monumentala la care �i-a construit cripta un rege din Asia Mica pe nume Mausolus, cunoscuta sub numele de Mausoleu, termen care denumeste astazi toate construc�ile de acel tip.
Din anul 334 �.Hr., cuceririle lui Alexandru cel Mare au rasp�ndit arta elenistica �n tot Orientul, din Egipt p�na �n vestul Indiei. Dupa moartea sa, si destramarea imperiului sau, s-au ridicat state mari care au dominat acea perioada, cum ar fi Egiptul si Imperiul Seleucid(fondat pe cel sirian). Aceste state au devenit centre mai mari ale culturii elenistice chiar dec�t ceta�ile-stat ale Greciei care erau �n declin �n acea perioada.
luni, 18 ianuarie 2010
Codul Bunelor Maniere La Masa
COMPORTAMENTUL IN TIMPUL MESEI
Regulile generale ale unei tinute corecte si pe care
le-am definit intr-un capitol precedent sunt valabile si la
masa. Stam drept , dar nu intepeniti. Nu punem picioarele nici
sub scaun , dar nici prea departe in fata , pentru a nu-i
incomoda pe vecini. Nu ne agatam de scaun. Pozitia miinilor
are o mare importanta la masa. In nici un caz bratele si
mai ales coatele nu trebuie sa stea pe masa. Nu tinem cu
miinile farfuria din care mincam. Pozitia corecta , de repaos ,
este cea cu bratele lipite de corp si cu incheieturile
miinilor sprijinite de marginea mesei. Aceasta tinuta se schim-
ba cind mincam , pastrindu-ne insa coatele lipite de trunchi.
Ne vom verifica tinuta inainte de a intra in
sufragerie , spalindu-ne miinile in prealabil. Eventualele
retusuri necesare dupa masa se vor face numai in baie -
ca de exemplu improspatarea rujului , sau aranjarea parului.
Daca nu avem o baie curata , nu invitam musafiri !
Nu trebuie sa mincam niciodata grabit sau nervos. Este
nu numai o regula de politete , ci si o prescriptie medicala.
Mai grave sunt discutiile neplacute din timpul mesei. Sa le
evitam si sa ne impunem sa fim calmi. Si asa , viata noastra
este destul de stresata. Sa ne bucuram de prilejul pe care
ni-l ofera o masa impreuna cu familia.
Sa nu bem si nu vorbim cu gura plina. Este o regula
care ar trebui sa fie destul de cunoscuta si n-am reveni
asupra ei daca n-ar fi incalcata zilnic. Oamenii care incearca
sa manince si sa povesteasca in acelasi timp fac o impresie
dezagrabila. Trebuie sa fim atenti ca buzele sa fie mereu
inchise in timpul mestecatului. Este de prost gust sa tinem
degetul mic usor ridicat cind mincam sau cind bem.
Daca avem ciini sau pisici , acesti n-au ce cauta in
sufragerie oricit de mult i-am iubi. Este nu numai o lipsa
de respect fata de musafiri , ci si prilej de incidente
nedorite.
Un obicei prost , specific romanilor , de care acestia
nu se pot debarasa , este acela de a-i obliga pe musafiri
sa manince mai mult decit vor. Repetati si invatati formulele
: " Da , va rog " , " Nu , multumesc " , " Yes , please " , " No ,
thank you " . Sa ne gindim bine cind le rostim. Sunt gazde la
noi si chiar in alte tari care ne iau in serios. Daca ne
imginam ca este de bun gust sa refuzam a doua felie de
tort cu toate ca am mai minca o portie , riscam sa raminem
fara ea , deoarece a doua oara nu ni se mai ofera daca am
spus " Nu , multumesc ". Masa se transforma intr-un adevarat
calvar cind inimoasa gospodina repeta insistent : " Dar mai
luati o sarmaluta , sunt delicioase ! " Nu ne asezam la o
masa ca sa mincam pe saturate. Se poate cere sau lua
dintr-un fel care ne-a placut in mod deosebit sau se poate
refuza o mincare care ne face rau sau nu ne place. Politicos
este sa acceptam sa gustam din felul respectiv , pentru a nu
jigni gazda. Tot de politete tine si tactul gazdei de a
oferi mincare suficienta - nici prea multa , nici prea putina -
fara a-si lauda excesiv preparatele culinare. Musafirii o pot
face , cu moderatie insa , spre incintarea gospodinei , dar nu
strigind peste masa si nici cerind in acel moment reteta. Cu
atit mai mult nu este cazul sa se comenteze asupra
procurarii dificile a unui produs.
Masa trebuie sa decurga firesc , fara ostentatie. Am
putea spune ca aceasta e o norma ideala , greu de atins , la
care trebuie sa contribuie si invitatii daca simt ca gazda
este in impas datorita tineretii sau a lipsei de experienta.
Cu discretie , cu tact ei pot trece peste momentele penibile
ivite din te miri ce. Nu vor cere un antinevralgic si un
pahar cu apa in momentul in care gazda este foarte
preocupata sa nu i se raceasca gustarile calde. Nu vor cere
ketchup , piper , smintina sau alte ingrediente daca nu le sunt
oferite , pentru ca s-ar putea ca ele sa lipseasca si gazda
sa se simta jenata.
Sa manincam asa cum gateste gospodina ! Obligatia ei
este sa guste in prealabil din toate bucatele si sa le
condimenteze moderat , iar a musafirului sa le accepte ca
atare. E foarte neplacut sa dam sfaturi culinare in functie
de preferintele noastre. Fie ca e o masa festiva , fie ca
este una obisnuita , efortul gospodinei trebuie rasplatit cu o
remarca de genul : " Delicioasa supa ! " , " Ce frumos arata
salata ! " , " Ce bine miroase friptura ! ".
Ne vom abtine de la orice discutii sau observatii
dezagreabile. Copilului cu care am venit ii vom face
observatii acasa , ca si sotului care a depasit numarul
de pahare. Ne vom impune sa nu stam cu ochii atintiti
asupra membrilor de familie cu care am fost invitati ,
aruncindu-le priviri ucigatoare cind gresesc ceva. Educatia
nu se face in acel moment , caci atmosfera va deveni
insuportabila pentru toti.
Regulile generale ale unei tinute corecte si pe care
le-am definit intr-un capitol precedent sunt valabile si la
masa. Stam drept , dar nu intepeniti. Nu punem picioarele nici
sub scaun , dar nici prea departe in fata , pentru a nu-i
incomoda pe vecini. Nu ne agatam de scaun. Pozitia miinilor
are o mare importanta la masa. In nici un caz bratele si
mai ales coatele nu trebuie sa stea pe masa. Nu tinem cu
miinile farfuria din care mincam. Pozitia corecta , de repaos ,
este cea cu bratele lipite de corp si cu incheieturile
miinilor sprijinite de marginea mesei. Aceasta tinuta se schim-
ba cind mincam , pastrindu-ne insa coatele lipite de trunchi.
Ne vom verifica tinuta inainte de a intra in
sufragerie , spalindu-ne miinile in prealabil. Eventualele
retusuri necesare dupa masa se vor face numai in baie -
ca de exemplu improspatarea rujului , sau aranjarea parului.
Daca nu avem o baie curata , nu invitam musafiri !
Nu trebuie sa mincam niciodata grabit sau nervos. Este
nu numai o regula de politete , ci si o prescriptie medicala.
Mai grave sunt discutiile neplacute din timpul mesei. Sa le
evitam si sa ne impunem sa fim calmi. Si asa , viata noastra
este destul de stresata. Sa ne bucuram de prilejul pe care
ni-l ofera o masa impreuna cu familia.
Sa nu bem si nu vorbim cu gura plina. Este o regula
care ar trebui sa fie destul de cunoscuta si n-am reveni
asupra ei daca n-ar fi incalcata zilnic. Oamenii care incearca
sa manince si sa povesteasca in acelasi timp fac o impresie
dezagrabila. Trebuie sa fim atenti ca buzele sa fie mereu
inchise in timpul mestecatului. Este de prost gust sa tinem
degetul mic usor ridicat cind mincam sau cind bem.
Daca avem ciini sau pisici , acesti n-au ce cauta in
sufragerie oricit de mult i-am iubi. Este nu numai o lipsa
de respect fata de musafiri , ci si prilej de incidente
nedorite.
Un obicei prost , specific romanilor , de care acestia
nu se pot debarasa , este acela de a-i obliga pe musafiri
sa manince mai mult decit vor. Repetati si invatati formulele
: " Da , va rog " , " Nu , multumesc " , " Yes , please " , " No ,
thank you " . Sa ne gindim bine cind le rostim. Sunt gazde la
noi si chiar in alte tari care ne iau in serios. Daca ne
imginam ca este de bun gust sa refuzam a doua felie de
tort cu toate ca am mai minca o portie , riscam sa raminem
fara ea , deoarece a doua oara nu ni se mai ofera daca am
spus " Nu , multumesc ". Masa se transforma intr-un adevarat
calvar cind inimoasa gospodina repeta insistent : " Dar mai
luati o sarmaluta , sunt delicioase ! " Nu ne asezam la o
masa ca sa mincam pe saturate. Se poate cere sau lua
dintr-un fel care ne-a placut in mod deosebit sau se poate
refuza o mincare care ne face rau sau nu ne place. Politicos
este sa acceptam sa gustam din felul respectiv , pentru a nu
jigni gazda. Tot de politete tine si tactul gazdei de a
oferi mincare suficienta - nici prea multa , nici prea putina -
fara a-si lauda excesiv preparatele culinare. Musafirii o pot
face , cu moderatie insa , spre incintarea gospodinei , dar nu
strigind peste masa si nici cerind in acel moment reteta. Cu
atit mai mult nu este cazul sa se comenteze asupra
procurarii dificile a unui produs.
Masa trebuie sa decurga firesc , fara ostentatie. Am
putea spune ca aceasta e o norma ideala , greu de atins , la
care trebuie sa contribuie si invitatii daca simt ca gazda
este in impas datorita tineretii sau a lipsei de experienta.
Cu discretie , cu tact ei pot trece peste momentele penibile
ivite din te miri ce. Nu vor cere un antinevralgic si un
pahar cu apa in momentul in care gazda este foarte
preocupata sa nu i se raceasca gustarile calde. Nu vor cere
ketchup , piper , smintina sau alte ingrediente daca nu le sunt
oferite , pentru ca s-ar putea ca ele sa lipseasca si gazda
sa se simta jenata.
Sa manincam asa cum gateste gospodina ! Obligatia ei
este sa guste in prealabil din toate bucatele si sa le
condimenteze moderat , iar a musafirului sa le accepte ca
atare. E foarte neplacut sa dam sfaturi culinare in functie
de preferintele noastre. Fie ca e o masa festiva , fie ca
este una obisnuita , efortul gospodinei trebuie rasplatit cu o
remarca de genul : " Delicioasa supa ! " , " Ce frumos arata
salata ! " , " Ce bine miroase friptura ! ".
Ne vom abtine de la orice discutii sau observatii
dezagreabile. Copilului cu care am venit ii vom face
observatii acasa , ca si sotului care a depasit numarul
de pahare. Ne vom impune sa nu stam cu ochii atintiti
asupra membrilor de familie cu care am fost invitati ,
aruncindu-le priviri ucigatoare cind gresesc ceva. Educatia
nu se face in acel moment , caci atmosfera va deveni
insuportabila pentru toti.
luni, 4 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)